Biserica noastră, văzută de cei mai mici enoriaşi

Arhimandritul Zaharia Zaharou, oaspete duhovnicesc al Iașului

(un articol scris de Dna Lucia Câmpeanu)

Arhimandritul Zaharia este vieţuitor al mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul – Essex din Anglia, întemeiată de povăţuitorul său duhovnicesc, stareţul Sofronie de la Essex (1896 – 1993), la rândul său ucenic al Sfântului Siluan Atonitul (1866 – 1938). Preacuviosul Zaharia Zaharou este licenţiat în teologie al Institutului Sf. Serghie din Paris şi al Universităţii din Tesalonic, unde şi-a luat titlul de Doctor în Teologie cu lucrarea sa despre teologia Stareţului Sofronie, publicată sub titlul: Christ, Our Way and Our Life: A Presentation of the Theology of Arhimandrite Sophrony, tradusă de Maica Magdalena. Este traducătorul oficial al scrierilor stareţului Sofronie din rusă în greacă.

Aflându-se într-un pelerinaj în Moldova şi la Iaşi, în zilele de joi, 29 şi vineri, 30 septembrie, timp de câte 3 ore, de la ora 17 până la 20, a susţinut conferinţe pentru publicul ieşean doritor de cuvânt ziditor de suflet. O mare bucurie pentru cei prezenţi a dat-o prezentarea caldă pe care a făcut-o oaspetelui nostru Înalt Preasfinţitului Teofan şi apoi faptul că a rămas cu noi pe tot timpul întâlnirii. Titlurile prezentate şi pe marginea cărora, apoi, s-a dialogat, au fost: Legăturile personale dintre oameni în lumina legăturii noastre cu Dumnezeu şi Despre monahism. Iată câteva dintre cuvintele despre care credem că au zidit şi au luminat sufletele ieşenilor prezenţi:

„Singurul lucru pentru care merită omul să trăiască este iubirea, umbră palidă a iubirii dumnezeieşti”;

Iubirea omenească „se va vădi nu numai în legăturile oamenilor de iubire din această viaţă ci şi în Împărăţia lui Dumnezeu” unde „va începe între noi şi Dumnezeu o aventură nesfârşit de creatoare şi dătătoare de viaţă. Ea va avea valoare, va fi liberă şi fără de păcat.”;

Imitându-l pe Dumnezeu, „să ne apropiem de fiecare persoană cu sfială, respect, dragoste dezinteresată, credincioşie”, păstrându-ne, astfel, „libertatea de a rămâne ucenici ai Lui”;

Vorbind despre iubirea şi iertarea de vrăjmaşi şi urmărind să arate cât sunt ele de binecuvântate de Dumnezeu, a dat pildă lupta lui Iacov cu Dumnezeu şi binecuvântarea lui de către Acesta. A povestit momentul, apoi întâlnirea lui Iacob cu fratele care îl căuta să-l ucidă: „Iacov, când a văzut chipul sălbatic al lui Essau, a fost ca şi cum ar fi văzut chipul lui Dumnezeu”;

Cineva a întrebat dacă putem vorbi despre o luptă a omului cu Dumnezeu. „Există luptă a omului cu Dumnezeu, dar nu pentru motive egoiste”

Despre necesitatea legăturii strânse cu Hristos: „dacă singura noastră grijă va fi legătura cu Hristos, insuflarea noastră nu va înceta să se reînnoiască”, căci la întrebarea pe care ne-o va pune El: Mă iubeşti tu?, hotărârea şi îndrăzneala cu care vom răspunde vor depinde de profunzimea legăturii;

„Trufia şi îndreptăţirea de sine nu-şi au loc în Domnul”;

„Duhul Sfânt, şi în cer şi pe pământ, acelaşi este”;

Sensul slavei pe care o aducem lui Dumnezeu este, într-un fel destinat omului, căci „Domnul se bucură să întoarcă această slavă chipului Său – omul, creaţia Sa, chemat la asemănarea cu Dumnezeu Însuşi”;

„Atunci când avem inima înfrântă, suntem mai puternici decât oricând”;

„Avem nevoie de smerenie ca să putem primi har”;

Cineva l-a întrebat pe părintele Zaharia despre cât de mult trebuie să ne smerim în faţa oamenilor, dacă dorim să ne păstrăm „demnitatea”. Răspunsul a fost: „Dacă suntem smeriţi cu adevărat, avem, căpătăm, o demnitate pe care o vor vedea şi ceilalţi în inimile lor”. Aici a simţit că trebuie să spună mai mult: „Cum ne e reacţia când suntem smeriţi în faţa celorlalţi, măsoară adevărul smereniei noastre. Astfel, dacă ne îndreptăţim pe noi, ne urâm sufletul nostru. Dacă ne constrângem să nu replicăm, am pus piciorul pe prima treaptă. Dacă ne rugăm pentru ei, am păşit pe cea de a doua treaptă; dacă simţim durere pentru ei, ne aflăm pe cea de a treia treaptă. Dacă ne bucurăm că am primit ocară în numele Lui, suntem aproape de smerenie”;

Vorbind despre moarte a spus că „acolo ne poticnim cu toţii” dar „până nu murim, nu putem trăi cu adevărat”, căci „grăuntul de grâu, până nu putrezeşte, nu dă rod”, iar „dacă murim cum trebuie, vom trăi în veşnicie”;

A amintit de cuvintele care se rostesc în altar: „Hristos în mijlocul nostru!” arătând că şi în relaţiile dintre oameni, la fel ca la slujirea Liturghiei, gesturile trebuie făcute cu luare aminte, ca înaintea ochilor lui Dumnezeu”, căci chiar ne bucurăm de prezenţa lui Hristos cu noi, oriunde şi în orice clipă, nevăzut: „să ţinem gândul că trăim în prezenţa lui Hristos”;

A evocat figura părintelui Siluan şi cuvintele acestuia: „Ţine-ţi mintea în iad dar să nu deznădăjduieşti”, explicându-le: „să te crezi vrednic de iad, dar să nu deznădăjduieşti!”

La o întrebare care viza greutatea mântuirii în problematica complexă a vieţii călugăreşti, a răspuns: „judecata Domnului începe de la casa Domnului. Dacă dreptul abia se mântuieşte, unde se va afla păcătosul?”;

În cea de a doua seară, Preacuviosul părinte a răspuns la şi mai multe întrebări. Iată câteva dintre aceste răspunsuri:

„Când monahul a ajuns la iubirea fierbinte de Dumnezeu, nu mai există nevoinţă, căci totul e har”;

„A trăi creştineşte este atât de înalt încât este cu neputinţă. Creştineşte se poate numai muri.”;

„Ne punem toată nădejdea în arătarea cea cu slavă a lui Hristos în ziua de apoi”;

Fiind întrebat despre soluţii la probleme morale ale lumii laice dar şi ale lumii monahale, a arătat că singura cale este Hristos şi a dat câteva definiţii originale ale lui Hristos: „E simplu de stabilit  calea: trebuie să ştim ai cui suntem. Suntem ai lui Hristos” „Hristos este desăvârşire a urii de Sine în jertfa sa pentru noi”, căci pentru noi „s-a pogorât cu sufletul cel sfânt în iad”; „Hristos este vârful piramidei întoarse de El spre cele de jos, astfel încât, acum, moartea noastră a devenit o călătorie către acest vârf,”, adică spre braţele lui Hristos, care, „într-un singur act veşnic, a îmbrăţişat întreaga fiinţă”;

A invocat şi cuvinte din Sf. Siluan: „Mândria este cea care ne împiedică să iubim”;

Şi în cea de a doua seară, a ţinut să sublinieze importanţa smereniei adevărate, în cuvinte ca acestea: Smerenia e singura care ne duce la asemănarea cu Hristos, semănând cu „primirea de către El a crucii de ocară”;

Cineva a vrut să ştie cum să facă să nu vadă şi să nu judece pe aproapele. I s-a răspuns: „Trebuie să încercăm să îl vedem cu ochii Lui, care moare pentru păcatele fiecăruia dintre noi şi care are compătimire pentru fiecare chip al Său. Atunci când compătimeşti păcatul aproapelui, lui Dumnezeu îi place mult. Păcatul este vrăjmaşul lui Dumnezeu, de aceea atunci când compătimim pe păcătos, El ne răspunde cu har.” Vorbind tot despre cum trebuie să-l imităm pe Hristos, compătimind şi întristându-ne pentru lume şi nu judecându-i păcatele, a spus: „sufletul Mântuitorului s-a întristat până la moarte de mântuirea lumii”;

A arătat că aşa cum rugăciunea e o lucrare, tot aşa şi pocăinţa e o lucrare şi ele ţin de noi, mai întâi „căci de ne-am fi judecat noi înşine, de bună voie, nu ne-ar mai judeca Dumnezeu, căci El nu judecă de două ori”;

Atât este de mare dragostea Lui pentru noi încât „Dumnezeu, ca un Dumnezeu gelos, nu primeşte să împartă inima omului cu vrăjmaşul”;

Răspunzând la o întrebare despre relaţia dintre stareţ şi monahi în obştea călugărească, a răspuns:„Dumnezeu nu a creat stăpâni şi slujitori ci a creat părinţi şi fii şi aceştia ajung, la rândul lor, părinţi”;

„Cel care stă tot timpul în rugăciune îşi vede viaţa ca o linie dreaptă. Dacă o mică piatră apare în drumul lui, o înlătură, ca să poată continua. El se roagă cu un singur gând.”;

„Cum să te spovedeşti zilnic? Nu e posibil, practic. Doar pe scurt, câteva cuvinte, dar e prea puţin. La fel, dacă spovedania durează prea mult, devine tratament psihologic şi nu mai este spovedanie”;

„A posti nu înseamnă o schimbare în dietă, ci este un act de ascultare făcut Bisericii unde toţi fac acelaşi lucru; dacă nu postim, rupem părtăşia noastră la Biserica Universală.”;

Întrebat fiind despre conduita în aceste „timpuri apocaliptice”, a răspuns că există, dintotdeauna două tendinţe, una a manifestării răului şi nedreptăţii, cealaltă a forţelor binelui şi dreptăţii. Acum, „tensiunea dintre cele două devine tot mai puternică”. Însă, sfatul este unul pe care îl parafrazează: „cine mai spurcă, mai spurce, cine mai păcătuieşte, mai păcătuiască, cine mai sfinţeşte, să mai sfinţească”, iar noi să rostim, neîncetat, în aceste vremuri: „Doamne, Iisuse Hristoase, milostiv fii mie, păcătosului, încă şi încă!”;

La întrebarea despre un complex de inferioritate, răspunde: „complexul de inferioritate e o formă a mândriei”

„Suferinţa, în zilele noastre, este limbajul comun al omenirii. Ea este întotdeauna benefică dacă o abordăm drept”. Energia suferinţei este întotdeauna pozitivă, fie dacă ea este o suferinţă de nevoie, fie dacă este de bună voie, (precum este cea a călugărilor care se nevoiesc).” „Durerea suferinţei nedrepte este foarte preţioasă înaintea lui Dumnezeu”;

A evocat modele de pocăinţă din Sfânta Scriptură. Oprindu-se la vameşul Zaheu, i-a făcut acestuia un portret duios, spunând că acesta, urcându-se în sicomor pentru a-L vedea pe Iisus, a săvârşit o părăsire de sine, o umilire, care l-a convins pe Mântuitor de posibilităţile lui spre pocăinţă, i-a considerat gestul ca o „purcedere pe calea Domnului”şi, ca urmare, „a intrat în casa sa”. În acea zi, „Iisus a descoperit în Zaheu o anume înrudire duhovnicească cu Sine”.

Cele 6 ore de împărtăşire prin cuvânt ziditor au trecut mult prea repede. Ne-am despărţit de cuviosul părinte Zaharia şi de ceilalţi părinţi ce i-au fost, unii însoţitori, ceilalţi gazde, însă pe toţi i-a îmbrăţişat ca pe fraţi, cu nădejdea revenirii şi cu alte binecuvântate prilejuri,  în aceeaşi comuniune în care ne-a fost bine tuturor să fim.

Programul liturgic pentru luna martie 2011

Programul liturgic pentru luna martie 2011

1 Marţi -

2 Miercuri 17:30 Sfântul Maslu

3 Joi -

4 Vineri 07:30 Sfinţirea apei (aghiasma)

08:00 Sfântul Maslu

17:30 Citiri din Psaltire

18:00 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

5 Sâmbătă 07:00 Ceasurile

07:20 Sfânta Liturghie

08:30 Slujba pomenirii morţilor

17:30 Vecernia cu Litia

6 Duminică 08:00 Utrenia

09:30 Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

10:00 Sfânta Liturghie

17:30 Paraclisul Maicii Domnului

7 Luni 17:30 Pavecerniţa mare şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul

8 Marţi 17:30 Pavecerniţa mare şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul

9 Miercuri 07:30 Ceasurile

08:00 Sfânta Liturghie

9:00 Slujba pomenirii morţilor

17:30 Pavecerniţa mare şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul

10 Joi 17:30 Pavecerniţa mare şi Canonul Sfântului Andrei Criteanul

11 Vineri 07:30 Sfinţirea apei (aghiasma)

08:00 Sfântul Maslu

17:30 Citiri din Psaltire

18:00 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

12 Sâmbătă 07:30 Utrenia

08:30 Sfânta Liturghie

10:00 Slujba pomenirii morţilor

17:30 Vecernia cu Litia

13 Duminică 08:00 Utrenia

09:30 Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

10:00 Sfânta Liturghie

17:30 Paraclisul Maicii Domnului

14 Luni -

15 Marţi -

16 Miercuri 7:30 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

17:30 Sfântul Maslu

17 Joi -

18 Vineri 07:30 Sfinţirea apei (aghiasma)

08:00 Sfântul Maslu

17:30 Citiri din Psaltire

18:00 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

19 Sâmbătă 07:30 Utrenia

08:30 Sfânta Liturghie

10:00 Slujba pomenirii morţilor

17:30 Vecernia cu Litia

20 Duminică 08:00 Utrenia

09:30 Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

10:00 Sfânta Liturghie

17:30 Paraclisul Maicii Domnului

21 Luni -

22 Marţi -

23 Miercuri 7:30 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

17:30 Sfântul Maslu

24 Joi -

25 Vineri 08:00 Utrenia

09:30 Sfânta Liturghie

17:30 Citiri din Psaltire

18:00 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

26 Sâmbătă 07:30 Utrenia

08:30 Sfânta Liturghie

10:00 Slujba pomenirii morţilor

17:30 Vecernia cu Litia

27 Duminică 08:00 Utrenia

09:30 Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos

10:00 Sfânta Liturghie

17:30 Paraclisul Maicii Domnului

28 Luni -

29 Marți -

30 Miercuri 7:30 Acatistul Sfântului Mare Mucenic Mina

17:30 Sfântul Maslu

31 Joi -

Programul de spovedanie este după fiecare slujbă de seară și în fiecare zi de vineri dimineață după

Sfântul Maslu. Nu se spovedește în timpul slujbelor.

PROGRAMUL LITURGIC pentru perioada 19 – 31 decembrie 2010

PROGRAMUL LITURGIC
pentru perioada 19 – 31 decembrie 2010

Duminică, 19 decembrie

* ora 8⁰⁰ Utrenia, Acatistul și Sfânta liturghie
* ora 17³⁰ Paraclisul Maicii Domnului
* ora 18³⁰ Taina Spovedaniei

Marți, 21 decembrie

* ora 8³⁰ Taina Spovedaniei

Miercuri, 22 decembrie

* ora 8³⁰ Taina Spovedaniei

Vineri, 24 decembrie (Ajunul Crăciunului)

* ora 17³⁰ Vecernia cu Litia

Sâmbătă, 25 decembrie (Crăciunul)

* ora 8⁰⁰ Utrenia şi Sfânta Liturghie
* ora 17³⁰ Vecernia cu Litie

Duminică, 26 decembrie

* ora 8⁰⁰ Utrenia şi Sfânta Liturghie
* ora 17³⁰ Paraclisul Maicii Domnului

Luni, 27 decembrie

* ora 8⁰⁰ Utrenia, Sfânta Liturghie și Pomenirea morților

Vineri , 31 decembrie (Anul nou)

* ora 23⁴⁵ Te-Deum (Slujba de mulțumire)

Hramul bisericii noastre prezentat de presa bisericească

Agentia de ştiri Basilica a Patriarhiei Române

Cotidianul Lumina, ediţia de Moldova

Blogul Ortodoxie pe net

Hramul bisericii noastre!

Va prezentăm câteva imagini de la slujba Vecerniei săvârşită în cinstea Sfântului Mare Mucenic Mina în biserica noastră (10 noiembrie 2010).

Mănăstirea "Sfântul Pavel" din Sfântul Munte

Vă prezentăm câteva imagini din Sfântul Munte Athos cu Mănăstirea "Sfântul Pavel", de unde au fost aduse moaştele Sfântului Maxim Mărturisitorul la Iaşi.

Programul liturgic

Programul liturgic al parohiei noastre a fost puţin modificat.

Cea mai mică iconiță pictată în Atelierul Sfântul Mina

Cea mai mică iconiță pictată în Atelierul Sfântul Mina: 30/25 mm.

”Lăsați copiii să vină la Mine!”

Biserica noastră a găzduit astăzi elevii claselor a III-a și a VII-a A și cadre didactice ale școlii ”Ion Creangă” din parohia noastră care au susținut o lecție interdisciplinară de limba română și religie. Tema orei a fost inspirată atât de povestirea ”Bunicul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea cât și de îndemnul Mântuitorului Hristos: ”Lăsați copiii să vină la Mine!”

Atelierul de icoane

Va prezentăm câteva imagini de la cursurile de iconografie din cadrul parohiei noastre de la începutul cărora au trecut deja 2 luni...

Pentru a vizualiza imaginile color, accesați această galerie.

Le-a arătat mâinile și coasta Sa!

Pericopa evanghelică ce se citește în mai multe limbi la Învierea ”a doua”:

”Şi fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii (duminica), și ușile fiind încuiate, unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus şi a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă!
Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Sa.
Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul.
Şi Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt;
Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute.
Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus.
Deci au zis lui ceilalți ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.
(Ioan 20, 19-25)

Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur și sfințirea păștilor

Înainte de Sfânta Liturghie din noaptea Sfintelor Paști se citește un frumos cuvânt de învățătură al Sfântului Ioan Gură de Aur:

”De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înțeleaptă, să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulțumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al șaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie, nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primește pe cel de pe urmă ca și pe cel dintâi, odihnește pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; și pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plătește, şi acestuia dăruiește; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seamă, şi lucrul îl preţuieşte, şi voinţa o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru; şi cei dintâi, şi cei de al doilea, luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună bucuraţi-vă. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi, cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi. Viţelul este mult, nimeni să nu iasă flămând. Gustaţi toţi din ospăţul credinţei; împărtăşiţi-vă toţi din bogăţia bunătăţii. Să nu se plângă nimeni de lipsă, că s-a arătat Împărăţia cea de obşte. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de ea. Prădat-a iadul Cel ce S-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amărăciune, fiindcă a gustat din trupul Lui. Şi aceasta mai înainte înţelegând-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amărât, întîmpinându-Te pe Tine jos: amărâtu-s-a că s-a stricat. S-a amărât, că a fost batjocorit; s-a amărât, că a fost omorât; s-a amărât, că s-a surpat; s-a amărât, că a fost legat. A primit un trup şi de Dumnezeu a fost lovit. A primit pământ şi s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea şi a căzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos, sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut. Lui se cuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.”

Iar după Sfânta Liturghie, prin rugăciunile specifice și stropire cu apă sfințită (aghiasmă), se sfințesc pasca, ouăle roșii, cozonacii și celelalte produse alimentare specifice meselor de Paști din casele creștinilor.

Împărtășirea credincioșilor în noaptea Învierii!

Pentru cei ce se împărtășesc în noaptea Învierii Domnului se citește o rugăciune specială, adaptată acestei mari sărbători a Bisericii lui Hristos:

”Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai învrednicit a trece vremea cinstitului și dumnezeiescului post de patruzeci de zile ... Care ne-ai arătat nouă spre închinare chipul cinstitei Tale Cruci și ne-ai dăruit să o sărutăm cu atingerea nevrednicelor noastre buze; Cel ce ne-ai învrednicit să auzim de învierea prietenului Tău Lazăr ... și să vedem mântuitoarele Tale pătimiri și să ne închinăm dumnezeieștii Tale răstigniri, suliței, trestiei, buretelui, pogorârii de pe Cruce și îngropării și să ajungem la cinstita și dumnezeieasca Ta Înviere ... Te rugăm, Stăpâne, pentru robii Tăi aceștia ... învrednicește-i fără de osândă să se împărtășească cu preacuratul Tău Trup și cu cinstitul Tău Sânge, ca, primindu-le cu vrednicie să fie părtași împărăției Tale...”

Hristos a înviat!

Hristos a înviat din morți
Cu moartea pe moarte călcând,
Și celor din morminte
Viață dăruindu-le!

În mormânt, Viață, pus ai fost, Hristoase!

În mormânt, Viață,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi s-au spăimântat oștirile îngerești,
Plecăciunea Ta cea multă preamărind.



Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,
Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;
Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toți !



Văzând mieluşeaua
Pe-al său Miel înjunghiat,
Doborâtă de dureri striga şi-ndemna
Ca şi turma să se tânguie cu ea.


Cuvine-se, dar,
Sa-Ți dam slava-a toate Ziditorul,
Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,
Și din stricăciune toți ne-am izbăvit.



S-a temut Adam,
Dumnezeu umblând în rai, atuncea,
Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad:
Căci cazând atunci, acum s-a ridicat.



Luna, soarele
Se întuneca-mpreună, Doamne,
Și robi binevoitori Ți s-au arătat
Și în mantii negre s-au învesmântat.



Cum pot suferi
Cereștiile cete îndrăzneala
Celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule,
Când Te vad gol, sângerat și osândit?



Maica Ta acum
Varsă râuri de lacrimi, Hristoase,
Și-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt:
«Înviază, Fiule, precum ai spus!»


Iadul s-a-ngrozit
Dătătorule de viață, Doamne,
Când prădată si-a văzut bogăția lui
Si-nviați pe morții cei legati din veac.



Iosif Te-a ascuns,
Cu evlavie, în groapa noua;
Și cântări dumnezeiești, de-ngroparea Ta,
Ți-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.

Crucii Tale ne închinăm Hristoase!

”Cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1, 18)




”Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!” (Galateni 6, 14)

Lasați copiii să vină la Mine și nu-i opriți!

Urmând îndemnului Învățătorului, învățătorii Școlii ”Ion Creangă” din Păcurari i-au ajutat săptămâna aceasta pe elevii claselor primare ca, după o atentă Spovedanie, să-L primească pe Hristos -Domnul în Sfânta Împărtășanie.

Expoziție de ilustrație de carte și icoană pe lemn

Librăria ”Alexandria” împreună cu Atelierul de artă bizantină ”Sfântul Mina” organizează în perioada 16-30 martie o expoziție de ilustrație de carte și icoană pe lemn. Vor putea fi vizionate lucrări realizate de: Alexandra Butnariu, Cristina Constandache și Gabriel Poenaru.

Scara

Augustina, o bătrânică născută acum 71 de ani în ajunul Crăciunului, pe lângă celelalte necazuri adunate o viață întreagă mai are unul cu totul neobișnuit. Pentru a ajunge în curtea casei, în care locuiește de mai bine de 30 de ani ,trebuie să escaladeze un zid de 2 metri ajutându-se doar de o scară metalică. Și parcă acest lucru nu ar fi suficient, scara este la marginea unui drum intens circulat de către mașini. Urcarea pe această scară este un lucru anevoios și periculos chiar și pentru un tânăr și devine aproape imposibil dacă mai trebuie să ducă și vre-o sacoșă de cumpărături. Iar toate acestea sunt cu mult mai grave având în vedere vârsta și bolile Augustinei.
De mai multe ori a căzut de pe această scară, ultima dată lovindu-se destul de grav la cap încât a necesitat o internare de trei săptămâni. Puțin a lipsit ca în timpul acestor căzături să fie accidentată și de mașinile care circulau cu viteză pe acolo.



Cum de s-a ajuns într-o astfel de situație?

Zidul din fața casei, de pe strada Toma Cozma, a fost ridicat acum câțiva zeci de ani cu scopul de a împiedica alunecarea terenului puternic măturat de apele pluviale și de multele izvoare subterane prezente pe acest versant al Dealului Copou. Pe atunci nu se punea problema căii de acces deoarece exista o cărăruie pe pământul nelocuit al vecinilor din spatele casei. După 1989, însă, vecinii au ridicat o casă și au închis acea cale de acces către strada Tăcuta încât locuitorii de la numărul 56 al străzii Toma Cozma s-au trezit că nu mai pot intra sau ieși din propria curte.
Au încercat în mai multe rânduri să rezolve această problemă, dar nu s-a reușit nimic.



Ce s-ar putea face?

Ne gândim că singura soluție de rezolvare a acestei situații stranii este solicitarea ajutorului Primăriei Municipiului Iași. Și anume, dărâmarea unei mici porțiuni din zidul ce blochează accesul către casă și construirea unei scări în trepte ușor de utilizat de o persoană bolnavă în vârstă de 71 de ani.

Deși necazurile Augustinei sunt multe (boli, sărăcie, lipsa utilităților – apă, curent electric, gaz, canalizare), sperăm ca în cel mai scurt timp să putem aduce acestei familii o veste bună în ceea ce privește accesul în condiții decente la propria locuință.

Un articol despre activități ale parohiei noastre

 

În Ziarul Limina, ediția de Moldova, a apărut un mic articol despre câteva dintre activitățile parohiei noastre. Acesta poate fi citit la adresele: 

http://www.ziarullumina.ro/articole;1184;1;34968;0;Cursuri-de-iconografie-la-Biserica-Sfantul-Mare-Mucenic-Mina-din-Iasi.html 

http://ortodoxiepenet.blogspot.com/2010/03/cursuri-de-iconografie-la-biserica.html 

Cursuri de iconografie

Din Duminica Sfântului Grigorie Palama (28 februarie 2010) în cadrul Atelierului de artă bizantina ”Sfântul Mina” au începul cursurile de iconografie. Mai multe detalii si actualizări pe această temă se vor găsi pe blogul atelierului.

Pomenlnice de la Andreea

Pomelnicele sunt scrise, de multe ori, precum sunt rostite și rugăciunile. Uneori pe îndelete, având un scris frumos, alteori în grabă, de multe ori tremurând din cauza necazurilor ce ne-au adus în fața lui Dumnezeu, iar câteodată așa, precum Andreea: